Fitoterapie

Ce este Fitoterapia?

Fitoterapia este metoda ce utilizează plantele medicinale în scop terapeutic. Este o terapie cu o vechime de mii de ani și o eficiență deja dovedită. Ea folosește plantele sub formă de extracte totale, spre deosebire de medicina alopată, care recomandă doar substanțe extrase din plante. Sunt utilizate diverse părţi ale plantei – împreună sau separat, după caz – de la rădăcini până la flori, inclusiv scoarţa sau mugurii.

Ce tratează Fitoterapia?

În general, răspund bine la tratamentul fitoterapeutic următoarele boli:
• Alergiile, astmul bronșic, reumatismul (unele forme);
• Bolile psihosomatice, nevrozele, insomnia, tulburările de memorie la vârstnici;
• Infecțiile cronice microbiene, parazitozele, unele afecțiuni virale;
• Stările de stres și epuizare, carențele în anumite vitamine și minerale;
• Intoxicațiile cronice, hipercolesterolemia;
• Ulcerul gastro – duodenal, dischinezia biliară, enterocolita, colonul iritabil.
• neurovegetative (anxietate, angoasă, spasmofilie, depresie moderată);
• circulatorii (tulburări venoase, hemoroizi, insuficienţă circulatorie cerebrală, hipertensiune arterială, retenţie de apă);
• funcţionale digestive, hepatoveziculare, respiratorii;
• cutanate (acnee, eczeme, psoriazis, urticarie);
• urinare (cistite);
• din sfera ginecologiei (sindrom premenstrual, menopauză);

Care sunt avantajele Fitoterapiei?

• Accesibilitatea (plantele sunt uşor de procurat şi ieftine; culegerea lor din natură ajută la armonizarea organismului, eliberarea de stres etc.);
• Acţiunea blândă şi lipsa efectelor adverse (când se respectă dozele adecvate și sunt consumate conform indicațiilor sau prescripțiilor);
• Tratarea bolnavului ca un întreg (plantele au efecte fizice şi psiho-emoţionale şi echilibrează organismul pe toate nivelele);
• Se poate folosi în paralel cu medicamentele alopate ( cu câteva mici excepţii, la care trebuie să se ţină seama de antagonismul dintre unele medicamente şi unele plante);
• Se adresează oricărei grupe de vârstă, ținând cont de acțiunea specifică a plantelor și efectele lor;
• Previn și nu doar tratează, tratează și nu doar ameliorează; cu cât afecțiunea este de dată mai recentă, cu atât reversibilitatea simptomelor sau leziunilor este mai rapidă și mai eficientă; în formele acute cu declanșare bruscă fitoterapia nu este la fel de promptă, necesitând asocierea cu alte metode terapeutice;
• Sunt ușor de administrat, având în vedere multitudinea de modalități de prezentare;
• Tratamentul acționează lent, durata acestuia fiind pe perioade mai lungi, dând posibilitatea refacerii și regenerării structurilor lezate;
• Vindecarea se face pe cale blândă prin mecanisme proprii organismului și poate produce vindecări definitive.

CONTRAINDICAŢII

•În mod normal, fitoterapia este foarte bine tolerată, dacă respectaţi dozele uzuale.Totuşi, anumite plante pot fi contraindicate în cazul unor boli (de exemplu, sunătoarea pentru persoanele care fac tratament anti-SIDA) sau al anumitor categorii (femei însărcinate, copii, persoane vârstnice).
În fine, fitoterapia nu este recomandată în cazul bolilor grave, dar poate aduce o ameliorare şi în aceste situaţii.

Atentie!

Efectele plantelor se instalează în timp și necesită o administrare prelungită – de la 2-3 săptămâni la câteva luni, în funcție de gravitatea și vechimea bolii, reactivitatea organismului și perseverența bolnavului în a urma tratamentul.
În cazul bolilor foarte grave, tratamentul poate dura și 2-3 ani, urmând o schemă terapeutică indicată de medic.
După remediile provenite din natură, include:
– terapia cu ceaiuri,
– terapia cu plante aromate (aromoterapie – utilizează esențele de plante, sau uleiurile esențiale, substanțe aromatice secretate de numeroase familii de plante),
– terapia cu uleiuri (oleoterapie),
– terapia cu muguri de plante (gemoterapie –se bazează pe utilizarea extractelor alcoolice și glicerinate de țesuturi vegetale tinere, ca mugurii și radicelele aparținând unor plante diferite. Preparatele sunt prezentate sub forma distilată de două ori.),
Herboristeria( corespunde metodei fitoterapiei, în sensul cel mai clasic și mai vechi, se servește de plantele proaspete sau uscate; ea utilizează fie planta întreagă, fie o parte a acesteia (scoarța, floarea, fructul, rădăcina). Prepararea constă în metode simple: decocție, infuzie, macerație).

Tratamentul cu plante medicinale dă rezultate foarte bune în afecțiunile ușoare, funcționale sau în stadiile incipiente ale bolilor. În bolile cronice, în care a apărut deja afectarea organică, fitoterapia are un rol adjuvant și poate contribui la o parțială reversibilitate a simptomelor sau leziunilor.
Aceste afirmații se aplică la modul general, deoarece se constată în practica medicală că important este pacientul și nu boala (diagnosticul), căci adeseori dorința bolnavului de a se vindeca poate face adevărate minuni, în pofida statisticilor nefavorabile ale bolii de care acesta suferă.

ATENŢIONĂRI
• Înainte de a apela la acest tip de tratament, trebuie să cereţi sfatul unui medic: numai el va putea pune un diagnostic şi stabili dacă respectiva boala s-ar putea trata prin fitoterapie.
• Atenţie: ,,plantă” nu înseamnă ,,lipsa de pericole” ! Numeroase plante medicinale sunt toxice, chiar otrăvitoare. Trebuie să respectaţi neapărat dozele prescrise, fiindcă adesea doza optimă se învecinează cu pragul de toxicitate. La cel mai mic dubiu, întrebaţi-vă doctorul.
• Dacă vă administraţi un tratament individual , evitaţi plantele toxice (de exemplu, tuia, arnica, pelin, uleiul esenţial de salvie), respectaţi dozele indicate în prospect, şi în absenţa unei ameliorări rapide a problemei (în 24-48 de ore), duceţi-vă la doctor.
• Verificaţi calitatea produselor pe care le cumpăraţi, mai ales dacă este vorba despre plante exotice. Eticheta trebuie să menţioneze compoziţia (denumirea comună şi numele latinesc), provenienţa şi modul de conservare. Atenţie, întodeauna puteţi da peste contrafaceri, mai ales pe internet. Cumpăraţi-vă plantele de la un furnizor sigur (erborist, farmacist, magazin cu produse naturiste, site internet sau vânzător recomandat de terapeutul dumneavoastră).
• Dacă intenţionaţi să vă culegeţi singur plantele, fiţi prudent şi învăţaţi să le recunoaşteţi. Unele specii sunt toxice, seamănă cu cele inofensive – cucuta şi pătrunjelul, de exemplu. Luaţi seama la faptul că anumite locuri de unde vă recoltaţi plantele ar putea fi poluate. La nevoie, cereţi sfatul unui farmacist, al unui erborist, al unui fitoterapeut, pentru a fi mai sigur că recolta dumneavoastră nu este periculoasă. La cel mai mic dubiu, aruncaţi-o.

Metode de extragere a substanțelor active
Cele mai cunoscute și ușor aplicabile metode de extragere a substanțelor active din plante medicinale sunt infuzia, decoctul și maceratul, pe bază de apă.
Infuzia de plante medicinale constă în păstrarea plantei medicinale în contact cu apa clocotită pentru un timp relativ redus de 2-3 minute și folosirea soluției obtinute după strecurare.
Decoctul obținut din plante medicinale se obține din materia vegetală mărunțită (aproximativ o lingură) la care se adaugă apă (250 ml) si se fierbe între 5 și 30 de minute, după care se strecoară cât timp este fierbinte și se completează cu apă fierbinte în cantitatea necesară, corespunzătoare cantității de apă pierdută prin evaporare pentru decoctul de plante medicinale.
Sucul proaspăt obținut din plante medicinale se utilizează intern sub formă de picături sau extern prin aplicarea pe diferite zone ale pielii.
Maceratul de plante medicinale constă în păstrarea plantei mărunțite, în contact cu apa rece pentru un timp de 1-12 ore. Se bea neîndulcit sau îndulcit cu miere de albine.
Cataplasma din plante medicinale este un preparat păstos, obținut din planta mărunțită, înmuiată în apă, alcool sau la abur, care se aplică pe regiunea afectată.
Tinctura din plante medicinale este o soluție extractivă, alcoolică ce se prepară la temperatura camerei. Proporția folosită este de obicei de 20% (20 gr plantă la 100 ml alcool). Planta medicinală mărunțită se pune într-o sticlă și se adaugă alcoolul. Se agită zilnic, 10-14 zile, după care se strecoară și se păstrează în sticle de culoare închisă, bine etanșate. Tinctura din plante se utilizează sub formă de picături, diluate în ceai sau apă.
Vinul medicinal se obține din plante medicinale bine mărunțite, macerate în vin. De obicei, la 1 l de vin se adaugă 50-60 gr plantă, care se macerează 10-14 zile, după care se strecoară și păstrează în sticle bine închise.
Oțeturile aromatice se prepară prin macerarea plantelor medicinale în oțet de vin.
Uleiurile medicinale se obțin din plantele medicinale bine mărunțite, macerate în ulei comestibil.
Inhalația se prepară utilizându-se plante medicinale bogate în uleiuri volatile, sau chiar uleiuri volatile ce se pun în vase smălțuite, de porțelan sau de Jena, după care se adaugă apă clocotită.
Gargara. Se utilizează infuzia sau decoctul de plante sub formă de gargară, în amigdalite, afte, abcese dentare.
Băile fitoterapeutice utilizează plantele medicinale pentru uzul extern. Baia poate fi generală sau locală.