Afectiuni tratate frecvent

OBOSEALA SUPRARENALELOR

 

Glandele suprarenale sunt responsabile de producerea și reglarea hormonului de stres, numit cortizol. Produc de asemenea, estrogen și progesteron și neurotransmițători precum adrenalina (epinefrina), noradrenalina și dopamina.

Rolul hormonilor și al neurotransmițătorilor împreună este de a regla metabolismul și de a comunica cu alte organe, cum ar fi creierul, rinichii și sistemul de reproducere.

Din numeroase cauze (lipsă de somn, cafea, mâncare săracă în nutrienți, muncă stresantă, etc.) stresul cronic poate suprima funcția glandelor suprarenale, făcându-le să elibereze cantități insuficiente din acești hormoni necesari.

Pierderea unui procent major din funcția glandelor suprarenale determină boala Addison.

Dar oboseala suprarenalelor, o formă ușoară de insuficiență suprarenală, apare atunci când glandele suprarenale sunt suprasolicitate.

Care sunt simptomele pe care le putem resimți:

  • stări de oboseală
  • poftă de dulciuri
  • amețeli la ridicarea în picioare
  • anxietate
  • alergii
  • insomnii
  • depresie
  • căderea părului
  • dezechilibre tiroidiene
  • vedere încețoșată
  • scăderea libidoului
  • migrene
  • infecții recurente
  • dificultăți menstruale
  • dureri musculare

Pentru tratarea oboselii suprarenale, în cadrul clinicii noastre recomandăm efectuarea unei testări prin electrosomatogramă, în urma căreia se prescrie un plan de tratament individualizat.

 

 

 

 

ANXIETATE ȘI ATAC DE PANICĂ

Există mai multe tipuri de anxietate, dar cele mai des întâlnite sunt fobiile, atacul de panică şi tulburarea obsesiv-compulsivă.

  • Fobiile reprezintă o teamă iraţională care determină persoana să evite anumite obiecte, evenimente şi situaţii care nu reprezintă un pericol real. Sunt foarte întâlnite în populația generală, (frica de păianjeni, şerpi, înalţime, de spaţii închise)
  • Tulburarea obsesiv-compulsivă este o tulburare anxioasă în care persoana se teme fără motiv şi încearcă să controleze teama prin ritualuri care scad anxietatea.

Panica este atunci când o persoană are episoade repetate de frică (anxietate/neliniște/agitație) foarte intense, care apar brusc. Aceste episoade, numite atacuri de panică, pot dura câteva minute sau câteva zeci de minute, dar de regulă intensitatea maximă este în primele 10 minute.

Din cauza activării sistemului nervos simpatic, care ne face să reacţionăm pe principiul „luptă sau fugi” pot aparea următoarele simptome: palpitaţii (bătăi puternice şi/sau accelerate ale inimii), transpiraţii, tremurături sau frisoane, senzaţie de sufocare sau de nod în gât, presiune, disconfort sau durere în piept, greaţă, diaree sau alte probleme cu stomacul, senzaţie de ameţeală, de rău, sau  senzaţia de „moarte iminentă”. Cu toate acestea, panica nu are un substrat organic.

Toate acestea, în mod normal au nevoie de un tratament psihologic. Conform psihologilor, este nevoie de ani de zile de terapie. Însă există şi o altă cale- tratamentul homeopat.

Remediile homeopate în acest caz se vor administra în funcție de cauză, modalități, senzații, consecințe. Medicul homeopat poate indica Argentum Nitricum dacă teama este în legătură cu un eveniment, sau Aconitum Napellus, dacă apare anxietate în timpul febrei, sau Pulsatilla dacă atacurile sunt produse din cauza căldurii. În situația în care pacientul resimte o greutate în piept, nod în gât, indicat este Ignatia Amara, dacă angoasa este resimțită în stomac Kalium Carbonicum, și așa mai departe.

Tratamentul de fond va duce la rărirea sau dispariția crizelor.

AMIGDALITA

În partea din spate a gâtului există două mase de ţesut, numite amigdale, ce acţionează pe post de filtru, capturând germenii ce ar putea intra în căile respiratorii şi cauza infecţii. De asemenea, amigdalele joacă un rol important în imunitate prin secreţia de anticorpi. Dar în unele situaţii amigdalele se pot infecta, fiind copleşite de bacterii sau virusuri, se inflamează şi cresc în dimensiuni, situaţie ce poartă denumirea de amigdalită.

Cauzele amigdalitei sunt de cele mai multe ori infecţiile bacteriene sau virale, cea mai comună infecţie fiind cea cu streptococi dar şi infecţiile date de adenovirusuri, Ebstein-Barr, virusurile gripale, enterovirusuri, virusul herpetic.

Principalele simptome ale amigdalitei sunt inflamația și tumefierea amigdalelor, care pot ajunge pâna la blocarea căilor respiratorii. Alte simptome includ :

  • Durere în gât sau sensibilitate
  • Înroșirea amigdalelor
  • Un strat alb sau gălbui ce acoperă amigdalele
  • Vezicule dureroase sau ulceraţii ale gâtului
  • Raguşeală sau pierderea vocii
  • Dureri de cap
  • Anorexie
  • Dureri otice
  • Dificultate la inghiţire sau la respiratul pe gură
  • Umflarea ganglionilor în zona gâtului sau maxilarului
  • Febră, frisoane
  • Respiraţie urât mirositoare

La copii, simptomele includ şi greaţă, vărsături, dureri abdominale. Amigdalita acută pultacee se caracterizează prin prezenţa de puroi la nivelul amigdalelor, febră,  stare generală alterată, iar debutul este brusc.

Remediile homeopate sunt foarte utile atât în viroze/răceli uşoare cât şi în situaţii mai serioase. Pentru cei care sunt deja în tratament homeopat, este posibil ca episodul acut să se poată ameliora cu remediul de fond (eventual repetat mai des).

Uneori însă, funcţie de simptomele care apar, este necesar un remediu specific pentru această afecţiune acută, poate un remediu complementar sau unul complet diferit. Întrucât administrarea remediului este individualizată (aşa cum este cazul în orice situaţie în homeopatie), chiar dacă simptomele sunt (aparent doar) cele obişnuite pe care le au şi alti pacienţi, foarte probabil se va administra fiecăruia un alt remediu.

Remediile recomandate sunt:

Baryta Carbonica- unul dintre cele mai des utilizate remedii pentru amigdalita cu debut acut. Este util atunci când fiecare răceală se manifestă prin mărirea amigdalelor, mai ales la copii ce prezintă marire cronică a acestor glande.

Calcarea phosphorica- se recomandă în cazul măririi cronice de volum a amigdalelor şi la persoanele ce prezintă amigdale moi şi palide, cu inflamaţie foliculară cronică şi afectarea auzului.

Calcarea iodata- mărirea de volum a amigdalelor ca în cazul utilizării de Baryta. Amigdalele sunt tari, roşii şi cu suprafaţa nodulară.

Bromine- amigdale mari şi roşii, acoperite de o reţea de capilare.

Lycopodium- amigdale mari şi acoperite de ulceraţii.

De asemenea se mai recomandă şi Belladonna, Gelsemium, Amygdala Persica, Phytolacca, Ignatia, Guaiacum, Hepar sulphur, Apis mellifica, Lachesis, Kali muriaticum şi multe altele.

 

RINITE ALERGICE

Rinita alergică este o afecţiune inflamatorie a mucoasei nazale cauzată de un răspuns imun exagerat faţă de substanţe banale, dar care capătă semnificaţie pentru anumite persoane predispuse. Aceste substanţe se numesc alergeni. Cei mai intâlniţi alergeni sunt: praf, puf, polen, mucegai, păr de pisică etc.

Printre manifestările rinitei alergice se numără si: mâncărimi ale nasului, în cerul gurii, gât şi ochi, strănut, congestie şi secreţie apoasă nazală.

Rinita alergică este mai frecventă la persoanele care au un istoric familial de manifestări asemănătoare sau istoric personal de eczemă, urticarie sau astm.

Câteva dintre remediile homeopate recomandate în această afecţiune sunt:

Arsenicum este considerat un remediu profilactic (de prevenţie) şi cel mai specific acestei afecţiuni. Indicaţiile ei sunt cașexia, mărirea glandelor, arsuri ale nasului şi gâtului, strănut excesiv, coriză masivă cu o descărcare subţire şi supărătoare.

Sabadilla este foarte utilă în rinita alergică cu secreţii apoase, coriză profuză şi dureri frontale. De asemenea, se folosește pentru strănutul continuu şi spasmodic cu doar o uşoară descărcare catarală. De cele mai multe ori acest remediu va stopa un atac dar nu mereu reuşeşte să şi vindece boala, pentru că nu are o acţiune destul de profundă. De aceea trebuie folosit în concentraţii mai mari.

Naphthalin- indicaţiile lui par a fi lăcrimarea masivă şi coriză, inflamarea pleoapelor şi al nasului. Se recunoaşte efectul mai pronunţat pe partea stângă şi este util în special pentru persoanele care experimentează simptome de tip asmatic.

Ranunculus bulbosus este unul dintre remediile mai puţin folosite, el se adresează persoanelor cu usturime a ochilor, presiune la baza acestora şi furnicături, răguşeală şi dureri musculare.

Silicea se potriveşte celor ce au mâncărimi şi furnicături ale nasului, în zona posterioară, la orificiul trompei lui Eustachio, şi strănut violent.

Rosa Damascena şi Allium cepa– mâncărimi de ochi şi nas, nas înfundat şi secreţii apoase nazale masive.

Arsenicum iodatum este un alt remediu homeopatic pentru secreţii nazale apoase, care se transformă rapid în secreţii gălbui, foarte abundente şi iritante pentru narine. Sunt însoţite de strănuturi frecvente şi de agravare la extreme de temperatură (prea frig sau prea cald).

Am prezentat cel mai frecvent întâlnite remedii în tratamentul rinitei alergice, dar sunt mult mai multe, iar selectarea acestora se poate face numai după un consult homeopat amănunţit.

 

TULBURĂRI DE TRANZIT INTESTINAL

Constipaţia cronică este definită ca motilitate lentă, cu frecvenţă scazută a eliminării conţinutului intestinal sau pasaj dificil al materiilor fecale pe o perioadă mai lungă de câteva săptămâni. Deși constipaţia ocazională este foarte comună, sunt anumite persoane ce experimentează constipaţia cronică capabilă să interfereze cu abilitatea efectuării sarcinilor zilnice.

Semnele şi simptomele constipaţiei cronice includ:

-număr mic al scaunelor săptămânale (mai puţin de 3)

-evacuarea unui conţinut intestinal dur cu aspect de cocoloaşe

-evacuarea se face cu efort

-senzaţia că este un blocaj în rect ce impiedică golirea intestinului

-senzaţia de evacuare incompletă

-necesitarea de ajutor extern (de ex. punerea de presiune pe abdomen)

Constipaţia se consideră cronică daca sunt experimentate 2 sau mai multe dintre aceste simptome, în ultimile 3 luni.

Câteva cauze ale constipaţiei pot fi: aportul alimentar insuficient de fibre şi lichide, lipsa exerciţiilor fizice, unele medicamente cu efect de constipaţie, sindrom de colon iritabil, abuzul de laxative, probleme ale colonului şi rectului, etc.

Tulburările de tranzit pot fi combătute cu ajutorul homeopatiei. Remediile homeopate recomandate pentru aceasta afecţiune sunt: Nux vomica, care are indicaţii specifice și caracteristice pentru constipaţie, Sulphur, atunci când exista o senzaţie insuficientă de evacuare intestinală, cu senzaţie de căldura şi disconfort la nivelul rectului şi atunci când exista un sentiment de greutate generalizata de-a lungul intregului tract intestinal, Opium atunci când nu exista senzaţia de defecare aproape niciodata şi astfel materiile fecale devin fixate în intestine,  iar atunci când se reuşeşte eliminarea conţinutului intestinal acesta este în cantitate mica, dur, uscat, având aspectul unor bile negre; Plumbum atunci când există dorinţa de defecaţie acompaniată de colică şi retracţie a peretelui abdominal, Alumina, Bryonia, Natrum muriaticum, Lycopodium, Graphites, Platina, Silicea, Veratrum album, etc.

În timpul consultului homeopat trebuie făcută precizarea dacă episoadele de constipație apar în timpul ciclului, în timpul sarcinii sau după naștere, în timpul călătoriei, etc.

Medicul caută semnele particulare aparținând modului de reacție a bolnavului la boala sa. El se bazează pe examenul fizic, însă acordă o atenție suplimentară anumitor semne, care pot fi descoperite la nivelul pielii, al limbii, al unghiilor, semne susceptibile să-l ajute pe medic în găsirea tratamentului indicat.

De aceea remediile prescrise nu sunt aceleași de la o persoană la alta, chiar dacă suferă de aceeași afecțiune. Tratamentul homeopat este întotdeauna particularizat.

ASTMUL BRONȘIC

Astmul bronşic este o afecţiune inflamatorie a plămânilor. Acesta determină dificultăti în   respiraţie şi se manifestă prin atacuri de tuse, wheezing (şuierat la expirare), senzație de apăsare în piept.În  mod normal, în  timpul unui ciclu respirator, se întâmplă următoarele: de obicei, cu fiecare inspir, aerul trece prin nări şi coboară prin trahee în  arborele bronşic (căile aeriene din plămâni); există un număr foarte mare de căi aeriene mici (bronșiole) ce comunică cu săculeții numiți alveole, cu rolul de a tranfera oxigenul din aerul inspirat în sânge şi dioxidul de carbon din sânge în  aerul expirat. Simptomele din astm apar ca urmare a inflamației stratului ce căptușește la interior aceste conducte de aer şi ca urmare a contracției musculaturii din jurul lor. Mucusul este apoi secretat în exces şi face ca şi mai puțin aer să treacă prin arborele bronșic. Aceste condiții favorizează apoi apariția crizelor – tusea şi senzația de apăsare în  piept.Astmul bronşic poate fi de mai multe tipuri, în  funcţie de elementele ce l-au cauzat:Astm alergic – este declanșat de alergenii la care este sensibilă persoana respectivă (polen, mucegai, praf, fulgi, etc) şi tinde să fie sezonier, fiind asemănător cu alergiile.Astm non-alergic- este declanșat de fumul de sobă sau ţigară, poluare, odorizante, produse de curaţenie de uz casnic, precum şi de parfumuri.Astm ocupațional – este declanșat de factori prezenți la locul de muncă (praf, coloranți, gaze, latex, proteine animale, etc) ce se pot întâlni într-un număr foarte mare de domenii precum: agricultura, industria textila, industria lemnului, şi în foarte multe fabrici.Există şi astm de efort sau nocturn sau cu manifestări atipice (de exemplu astm ce se manifestă doar prin tuse).Astmul bronşic este o afecțiune fără vindecare (cronică) din punct de vedere al medicinei alopate, însă medicina homeopată încearcă mai mult să vindece decât să amelioreze simptomele. Când  are de-a face cu un astmatic, medicul homeopat este interesat pe lângă simptomele bolii, şi de istoricul medical personal şi al familiei, trăsăturile caracteristice fizice dar şi psihice, toate acestea ajutând la stabilirea unei cauze, unor factori precipitanți sau tendința la ereditate, etc.Remedii homeopate adresate simptomelor astmului bronşic sunt foarte multe, însă unele dintre cele mai comune sunt: ars-alb, ipecac, lachesis, pulsatilla, spongia, sulphur, ignatia, antim-tart, hepar-sulph, nat-sulph, tuberculinum etc. Alegerea remediilor potrivite variază de la un pacient la altul. De exemplu, Ipecac este un remediu potrivit în special pentru varietatea spasmodică, în cazul în care simptomele sunt de intensitate mare: respirație șuierătoare bruscă, dispnee  amenințând sufocare, agravată de mișcare, tusea ce provoaca vărsături, tuse constantă, pieptul plin de mucus, dar care nu poate fi expectorat, extremități acoperite cu sudoare rece.

Arsenicum este potrivit atunci când  pacientul este foarte afectat şi foarte neliniștit în   legatură cu boala sa: nu se poate întinde în pat de frică să nu se sufoce. Pacientul este anxios şi foarte transpirat, iar atunci când ațipește este trezit brusc de arsuri şi dureri apăsătoare în   piept. Acesta este remediul recomandat dacă boala este cronică şi dispneea continuă şi uscată şi pacientul varstnic.

Nux vomica este un remediu util atunci când atacurile astmatice sunt date de tulburări gastrice sau atunci când există ameliorare în urma eructațiilor. Se potriveşte şi celor ce consumă alcool sau cafea multă sau celor cu caracter bilios iritabil.

Desigur, medicul homeopat ia în considerare totalitatea caracteristicilor individuale ale pacientului, analizând simptomele bolii în contextul stării generale a organismului.

În alegerea tratamentului adecvat au o mare importanță simptomele mentale care însoțesc starea de boală, atitudinea pacientului față de boală, etc. Toate acestea definesc tabloul patologic al pacientului, care este unic si diferit de cel al altor indivizi.

Astfel, prescrierea tratamentului homeopatic se face individualizat, fiecare pacient fiind tratat cu remediile cele mai indicate conform stării sale de sănătate din acel moment.

 

 

GASTRITA ȘI DUODENITA

Gastrita este inflamația stratului ce căptuşeşte stomacul la interior: mucoasa gastrică, iar duodenita este inflamaţia primei parţi a intestinului subţire, poziţionat chiar sub stomac, duodenul. Ambele afecţiuni au aceleaşi cauze şi aproximativ acelaşi tratament.

Ambele afecţiuni pot interesa atât femeile cât şi bărbaţii de toate vârstele, şi pot fi acute sau cronice. Formele acute apar brusc şi au durată scurtă a simptomatologiei şi a modificărilor de la nivelul mucoaselor, iar formele cronice au durată lungă de luni, chiar ani.

Cea mai frecventă cauză de gastrită şi duodenită este infecţia cu o bacterie numită Helicobacter Pylori. Această bacterie se poate transmite prin intermediul alimentelor şi a băuturilor contaminate, dar şi de la o persoană la alta. Alte cauze pot fi: utilizarea pe termen lung a unor antiinflamatoare, precum: ibuprofen, aspirină sau naproxen, sau consumul îndelungat de alcool.

Cea mai importantă cauză este alimentaţia nepotrivită: mese neregulate, consumul de alimente condimentate excesiv sau alimente acide, precum şi consumul exagerat de cafea sau tutun.

Inflamaţia mucoasei gastrice şi duodenale poate fi asimptomatică, dar atunci când devine simptomatică, acuzele cele mai frecvente sunt: greaţă, vărsături, crampă sau arsură resimţită în etajul abdominal superior, senzaţie de plenitudine gastrică la scurt timp după ce a început masa. De asemenea, apare senzaţia de balonare, pirozis, eructaţii, flatulenţă, inapetenţă, diaree.

Cazurile netratate de gastrită si duodenită pot deveni cronice, astfel încât se poate ajunge la formarea de ulcere și la hemoragii gastrice. În cazuri rare, subţierea excesivă a mucoasei duce la transformarea celulelor și în timp creşte riscul de a dezvolta cancer gastric.

O metodă de tratament cu certe avantaje faţă de cele clasice o reprezintă homeopatia. Tratamentul homeopat are o acţiune de profunzime în organism, stimulând forţa vitală şi ajutând organismul să acceseze propriile metode de vindecare.

Remediile homeopate cele mai des recomandate pentru gastrită şi duodenită sunt:

Nux Vomica –în caz de arsuri stomacale cu flatulență, în caz de greață și vărsături dimineața.  când alternează constipația și diareea, când apar eructaţii cu gust acru, amar.

Lycopodium se recomandă atunci când, punând presiune în epigastru, apare durere în hipocondrii, iar când se aplică presiune în hipocondrii apare durere înepigastru.  De asemenea se recomandă atunci când apare plenitudinea gastrică şi după o masă uşoară, dar fără modificări de tranzit intestinal, când eructaţiile ameliorează durerile gastrice sau când apare gust amar noaptea.

Phosphorus se recomandă în inflamaţiile cu eroziune cronică şi este foarte util în combaterea vărsăturilor ce apar în dispepsia cronică. Caracteristică este pofta de alimente şi băuturi reci ce ameliorează temporar durerea.

Arsenic Albumse recomandă atunci când durerea este de tip arsură, comparată cu prezenţa unor cărbuni incinşi. Se mai recomandă şi în cazul eructaţiilor amare sau acre, varsăturilor cu mucus şi striuri de sânge şi în cazul tremurului şi al extremitaţilor reci asociate durerii stomacale şi a anxietaţii.

Veratrum album se recomandă la persoanele care prezintă sughiţ după aportul de băuturi calde, eructaţii forțate, cea mai mare parte de aer; foame, o mare sete.

Remediul homeopat, bine ales, are un efect intens şi de durată, atât în afecţiuni de natură fizică, cât şi în probleme mentale şi sufleteşti.

COLECISTITA CRONICĂ

Colecistita reprezintă inflamația vezicii biliare. Aceasta este de două feluri: colecistita cronică litiazică și nelitiazică. Colecistita cronică nelitiazică se mai numește și diskinezie biliară și poate fi cauzată cel mai frecvent de tulburări de motilitate veziculare, de modificări în compoziția bilei sau de refluxul duodeno-pancreatic.

Colecistita cronică litiazică, după cum îi spune și numele, este cauzată de acumularea de calculi de diferite dimensiuni în interiorul vezicii. Acești calculi se pot acumula și pot destinde peretele vezicular, pot migra spre duoden sau chiar se pot infecta, iar toate aceste fenomene duc în final la simptomatologia caracteristică.

În ambele forme, pacienții pot prezenta semne și simptome atipice: cefalee, greață, meteorism abdominal, astenie, constipație sau diaree, icter, febră moderată (când există infecție) și nu în ultimul rând, jenă sau durere in hipocondrul drept (în colică, durerea poate iradia în epigastru sau chiar la nivelul umărului drept).

Colecistita este o afecțiune care poate fi tratată homeopat. Există produse bine studiate și concepute special pentru această afecțiune. Spre exemplu: durerea poate fi ameliorată cu Chelidonium D6 (relaxează căile biliare spastice), Cholestirium D6 (are efect drenor); în colica biliară repetată pe fond nervos sau din cauza alimentației neadecvate, poate ajuta Nux vomica C9.  Iar dacă colica este însoțită de febră, cel mai bun remediu este Bryonia D4. Acestea sunt doar câteva exemple de soluții pentru problema colecistitei.

Însă tratamentul homeopat trebuie întotdeauna individualizat, adică în prescrierea remediului homeopat trebuie luate în considerare toate simptomele prezentate de pacient, tratându-se bolnavul, și  nu boala.